STUDII: În peisajul mediatic

În peisajul mediatic românesc al ultimilor ani tabloidizarea şi industria creării de vedete cunosc o dezvoltare uluitoare.

Explicaţiile ar putea pivota în jurul câtorva motivaţii: frustrarea unor decenii privind informaţiile de acest fel, valabilă însă până în 1990 şi goana cu orice mijloace după audienţă a mass-mediei.
Mass-media, a patra putere în stat a reuşit cu certitudine în şaisprezece ani de presă democratică să instaureze la capitolul vedete un fals sistem de valori, făcând un deserviciu enorm educaţiei şi orizontului de aşteptare a mai multor categorii de vârstă şi pături sociale.

Până în 1990 singurele publicaţii care promovau vedetele erau revista „Cinema” şi diferite reviste literare al almanahuri. Cei prezentaţi erau reprezentanţi ai unor bresle cu tradiţie şi greutate: actori, regizori, compozitori, scriitori, artişti plastici, muzicieni, etc. … care cu plusurile şi cu minusurile lor prezentau cultura naţională şi constituiau cu certitudine un sistem de referinţă de valori. Valori la care te puteai raporta şi mulţi dintre ei deveneau repere, modele pentru adolescenţi. Vedete în adevăratul sens al cuvântului nu era nici unul pentru că la vremea respectivă când programul singurei televiziuni, televiziunea publică, avea două ore şi prezenta doar două personaje, genialii conducători, inexistenţa altor nume promovate prea mult în firava mass-media era deja o politică de stat şi partid.
Art. 12) nimeni nu va fi supus imixtiunii arbitrare în viaţa personală, în familia sa, în domiciliul sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şu reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Aceste două regulamentări legale trebuiau să le cunoască orice ziarist şi chiar dacă paparazzo-ul respectiv nu era la curent, atunci cu certitudine redactorul şef şi patronul trebuia să le ştie, întrucât nerespectarea lor are conform legislaţiei româneşti implicaţii penale.

Indiferent de ce s-a ştiut sau nu, revista a decis publicarea pentru că urmăreau un singur scop: creşterea vânzărilor, adică profitul.

Apariţia fotografiilor a creat un stoc la vremea respectivă. Presa a reacţionat („Evenimentul zilei” a publicat un articol foarte acid), societatea civilă şi-a exprimat dezacordul, alte vedete din mai toate domeniile şi-au clamat indignarea iar Andreea Marin a dat în judecată publicaţia.

Precedentul era într-adevăr foarte grav pentru că deschidea drum unui nou fel de a face presă în România. Şi dacă azi era surprinsă pe jumătate goală o vedetă tv în braţele unui bărbat, mâine acest lucru i s-ar fi putut întâmpla oricui. Mai mult chiar acest gest deschidea o portiţă spre publicarea în presa considerată onestă a oricăror abjecţii. Şi nu în ultimul rând crea panică oricărei persoane publice care ar fi trebuit să se ascundă după ziduri groase şi în întuneric pentru a face gesturi pe care milioane de oameni le fac normal şi fără teamă.

De fapt ce făcuse Andreea Marin? S-a dus să-şi întâlnească prietenul dar a uitat să tragă storurile şi să stingă lumina. Întâlnirea prejudicia o terţă persoană? Atât ea cât şi partenerul erau necăsătoriţi. Gesturile lor ieşeau din tiparele normalităţii unanim acceptate? Nu. Era o relaţie heterosexuală, tandră din care era exclusă pornografia.

Ce a reuşit revista? A arătat cititorilor că vedeta minte atunci când afirma că ea nu are nici o relaţie. A surprins-o în unghiuri mai puţin favorabile şi pe jumătate dezbrăcată dezvăluindu-ne o nouă ipostază a vedetei adorate de români. I-a prejudiciat onoarea şi reputaţia. Şi a vândut ediţia într-un tiraj fără precedent. Şi ce a mai obţinut? Reclamă gratis, chiar dacă negativă. „Star” s-a poziţionat pentru o vreme ca cea mai mediatizată publicaţie.

Capete de acuzare:

Legea 248/2004 privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine
Art. 2)radiodifuzorii au obligaţia să respecte dreptul sacru la demnitatea umană şi la propria imagine şi să nu profite de ignoranţa şi buna credinţă a persoanelor
Art. 4 (1)nu orice interes sau curiozitate a publicului trebuie satisfăcută; invocarea dreptului la informaţie nu poate servi la acoperirea preocupărilor preponderent financiare ale radiodifuzorilor
Art. 8 (1) orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi corespondenţei
Art. 9 (1) este interzisă difuzarea de imagini ale persoanei filmate în propria locuinţă sau orice alte locuri private fără consimţământul acesteia
Art. 14 (1)orice persoană are dreptul la propria imagine

„Star” a mai încălcat „Convenţia universală a drepturilor omului” şi „Constituţia României”

Aşa cum aminteam, Andreea Marin i-a dat în judecată. La vremea respectivă Clubul Român de Presă nu a reacţionat aşa cum a făcut în cazul ziaristului Marin Gârleanu, corespondent al „României libere” intoxicat cu date militare secrete despre Irak. A cam tăcut. Şi oricum nu trebuia deschisă o discuţie despre necesitatea unei legi a presei, care, iată nici în 2006 nu există.
Rezultatul procesului nu a fost mediatizat, dar ţinând seama de lista lungă de acuzaţii, Andreea Marin l-a câştigat cu certitudine.

Ce a mai obţinut Andreea Marin? A intrat chiar dacă era pe jumătate dezbrăcată şi ea într-un manual, ca cealaltă Andreea, Esca. Dar unul european. Dedicat educaţiei adulţilor cu maximum zece ani de educaţie formală, ce prezintă deficienţe în ceea ce priveşte scrisul, cititul, calculul aritmetic, comunicarea socială şi cunoştinţele generale. Ca studiu de caz. Într-o lecţie despre „Dreptul de a fi apărat împotriva amestecului în viaţa personală”.

Cu toate acestea, datorită creaţiilor lor, care nu erau prea mediatizate ca de altfel ca şi azi, unii dintre ei au reuşit să intre în conştiinţa publică. Şi în plus, erau respectaţi şi iubiţi. Actori ca Florin Piersic, Ştefan Iordache, Gheorghe Dinică, Tamara Buciuceanu Botez, Marga Barbu, regizori ca Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, scriitori ca Marin Preda şi exemplele sunt destul de numeroase erau pentru public adevărate mituri. Unele spectacole de teatru se jucau cu casa închisă, unele cărţi se vindeau „la negru” ca şi unele casete cu muzică cum au fost cele ale lui Alexandru Andrieş care ironizau viaţa de zi cu zi a românilor sub regimul comunist: „astă seară ne-au dat iar la televizor caş-caval”.

Nu ştiu dacă toţi şi toate aveau valoare dar cu siguranţă unele dintre ele au rămas repede în cultura naţională.

Derapajul în promovarea sistemului de valori a venit ca un tzunami o dată cu libertatea pe care o clamau românii.

Imediat după 1990 au apărut un număr imens de publicaţii a căror explica

Ie ar fi dincolo de libertatea exercitării libertăţii de exprimare, o excelentă demonstraţie a principiului „scrieţi băieţi, numai scrieţi” pentru că imensa lor majoritate au decedat cu rapiditate şi fără urme dovedindu-se nerentabile din punct de vedere economic. Era şi firesc, erau prea multe şi lipsite de substanţă. Au rămas în economia de piaţă, care tocmai se aşeza, câteva, cele mai puternice care de curând au început să fie înghiţite de mari concerne de presă venite din Europa în care dorim atât de mult să ne integrăm.

La capitolul televiziune, fenomenul s-a manifestat invers. Explicaţie: dacă la vremea respectivă îţi vindeai Dacia 1310 şi cu banii luaţi puteai începe afacerea numită ziarul. Pentru un post tv investiţia presupunea vânzarea unui întreg parc auto şi nici atunci, poate, banii nu erau de ajuns. Şi în plus mai era ceva. Dacă tot românul s-a născut poet, şi prin extensie, şi ziarist, televiziunea era mai complicată, mai tehnică şi profesionistă.

Primul post tv privat, făcut de altfel, cu sprijin financiar din exterior, a fost SOTI. Acum, amintindu-ne emisiunile sale, par naive, ba chiar ridicole. Dar, la vremea respectivă, reprezenta o adevărată victorie pentru că era o alternativă a televiziunii publice şi prezenta altfel de ştiri, un alt punct de vedere. De altminteri aici au fost lansate şi Andreea Esca care ulterior va face carieră prodigioasă de prezentatoare de ştiri la postul cel mai privit de români, PROTV. Ba chiar când şi învăţământul românesc intra în derapaj, este menţionată alături de alte vedete tv contestabile şi cu un trecut dubios precum Mihai Tatulici, în manualul de „Istoria românilor”.

Pârtia era deschisă cu SOTI, aşa că în peisajul televizionistic la ora aceasta funcţionează aproximativ X posturi „made în România”. Ultimul lansat, „Euphoria tv” al grupului Grivco va fi în curând urmat de un post dedicat bărbaţilor iar Silviu Prigoană, aliniază la start după model spaniol, un post dedicat exclusiv prognozei meteorologice intitulat simplu „Meteo tv”.

Cursa creării de posturi tv generaliste şi de nişă a avut acelaşi model şi pe piaţa radiourilor unde „pionierul” radio Contact, bine poziţionat pe piaţă, cu un target comercial tânăr cu studii medii şi superioare puternic, cu o reţea naţională este „înghiţit” de Cristian Burci în urmă cu ceva vreme, care îi schimbă brand-ul şi automat ascultătorii optând pentru divertisment.

Divertismentul, iată o preocupare majoră al tuturor sporturilor media. Un subiect pe care îl vom mai discuta în rândurile care urmează.

Ar mai fi de menţionat că în studiul realizat de IMAS pentru Consiliul Naţional al Audiovizualului în 2004 şi intitulat”Obiceiuri, atitudini şi satisfacţii ale consumatorilor de radio şi televiziune” se arată că suntem unul dintre popoarele europene cu cel mai crescut consum de televiziune. Un adult dedică zilnic 3-3,5 ore televizorului în timpul săptămânii iar în week-end între 3,5-4 ore, în timp ce copii şi adolescenţii afectează aceleiaşi activităţi ca până la 30,45 de minute în plus pe segmente de timp menţionate mai sus.

Un alt studiu comandat recent de acelaşi Consiliu Naţional al Audiovizualului privind reperele culturale şi sociale ale tinerilor a pus mass-media în alertă. După publicarea acestuia, ziarele titrau cu litere de o şchioapă că cele mai cunoscute şi admirate personalităţi sunt maneliştii, ca cei mai cunoscuţi români sunt Mihai Eminescu şi Sergiu Nicolaescu şi lista ar putea continua.

La capitolul „cele mai cunoscute actriţe” pe primul loc s-a situat Adela Popescu. Amuzant este că şi membrii CNA s-au întrebat este aceasta. Ei. Bine, au descoperitei şi presa că era una dintre interpretele telenovelei „Lacrimi de iubire” difuzat cu mare audienţă de postul tv „Acasă”. De altminteri serialul a creat la evenimentele de promovare în ţară, adevărate manifestări populare de admiraţie şi susţinere din partea adolescenţilor şi femeilor.

Mai grav a fost faptul că în privinţa opţiunilor profesionale, „postul” de vedetă tv urmat de manechin şi fotbalist este în opţiunile tinerilor pe loc de fruntaş.

Şi de fapt de şi-ar dori să fie medici, profesori sau mai ştie cine ce, atâta vreme cât toată mass-media promovează „vedeta tv” care se bucură de un capital de imagine imens pe care nici o altă meserie nu ţi-l conferă, ba chiar atrage după sine o sumă de beneficii. Nicoleta Luciu nu are nici facultate, nici masterat dar are un cont frumuşel în bancă, maşini scumpe, iubiţi bogaţi, ba chiar ultimul i-a făcut cadou nu numai excursii de vis în paradisuri exotice ci şi chiar un mall. Şi dacă nu era televiziunea ar fi ştiut cineva cine este Nicoleta şi ce potenţial are? Răspunsul vine de la sine.

Aşadar o scară de valori aiurea, nu încurajăm educaţia şi profesionalismul, aşteptăm week-end-ul să uităm mai mult la televizor care devine sursa de inspiraţie şi mijloc de reuşită în viaţă.

Presa scrisă şi câteva alte mijloace mass-media s-au indignat vis-a-vis de rezultate acestui studiu vreo trei zile, cam atât cât ţine orice minune,

N tot acest timp publicând însă cu linişte”fata de la pagina trei” pepiniera de recrutare pentru aşa zisele vedete, sau difuzând cine ştie ce copie proastă a emisiunii Ozzy Osmond numită la noi în România „Aventurile familiei Vijelie”. Curat, murdar cum ar spune Caragiale.

Ultimul exemplu poate deschide o cutie a Panorei. Mass-media oferă publicului ceea ce acesta cere, sau mass-media difuzează ceea ce crede că i-ar aduce audienţă? Dacă pornim de la aserţiunea că acuzata, mass-media, este la cunoştinţă de cauza asupra proastei calităţii produselor pe care le vinde, ea reuşeşte întotdeauna să se disulpe motivând de fiecare dată că aşa vrea publicul. Adevărul este fix invers. Acuzata, folosind toate slăbiciunile unui public avid de informaţie a pornit din 1990 încoace pe un drum în care a promovat orice numai să „Vândă”. Drumul era îngust, alergători mulţi care se faultau între ei pentru întâietate. Rezultatul? S-a văzut în studiul comandat de CNA, reprezentativ la nivel naţional: românii nu mai citesc, îşi iau informaţiile şi îşi fac educaţia la televizor şi se identifică cu Guţă.

O asemenea atitudine editorială presupune existenţa unei mafii, ceea ce a dus la necesitatea apariţiei „unui parc de vedete autohtone” pentru ca cele de dincolo de graniţe sunt prea scumpe pentru buzunarele mass-mediei sau nu sunt prea cunoscute de publicul român. Şi apoi, de ce nu am avea şi noi vedetele noastre? Şi în ce domeniu se fabrică cel mai repede un astfel de produs? În divertisment.
Şi iată cum televiziunile mână în mână cu presa scrisă într-un conştient şi dirijat demers de marketing au început să creeze în serie starlete şi să impună modele psiho-sociale. Aşa a apărut un şir de Andree, Raicu, Esca, AndrEA, de Mihaele, Corine, Nicolete, Monica ş.a.m.d. O serie de figuri venite din toate colţurile tării la Bucureşti şi catapultate pe sticlă. Moment până la care nu au avut istorie şi nici performanţe.

Avantajul televiziunilor şi al presei de a folosi momentul zero, pentru că de aici era treaba lor să le creeze existenţa, evenimentele, prieteniile, amorurile într-un veritabil succes-ful story dâmboviţean pentru că prezenţa lor în prime-time-ul televiziunii respective era costisitoare şi investiţia trebuia să aducă bani. Adică audienţă, adică publicitate pentru emisiunile în care erau prezentate „vedetele”.

O vedetă nu se construieşte prea uşor şi nici prea repede. Andreea Raicu este un exemplu în acest sens. Mai multe „media” s-au chinuit ani buni să-i găsească locul în diferite emisiuni, până când folosind cu obstinaţie barter-urile cu presa scrisă şi amorul cu fotbalistul Chivu au reuşit să o impună ca o arbitră a modei, cea mai dorită româncă ba chiar şi autoare de rubrică într-o publicaţie destinată femeilor.
Mihaela Rădulescu a pornit ca moderatoare a unor emisiuni dedicate celei de a şaptea arte la Tele7abc. Cine îşi mai aminteşte cum arăta şi cum vorbea după ce a trecut prin atâtea posturi de televiziune şi schimbări fizionomice până azi când a devenit „coperta” mai multor reviste, scriitoare, realizatoare de documentare, emisiuni radio şi Dumnezeu mai ştie ce?!

Andreea Marin, fostă doamnă Gheorghiţa şi obscura realizatoare de emisiuni pentru copii la TVR Iaşi, fosta prezentatoare de ştiri de la TVR1 devine graţie lui Valeriu Lazarov o incontestabilă vedetă naţională. Nouă din zece români ştiu cine este zâna „Surprizelor”.

Aceste trei nume au fost alese ca model de reuşită în domeniu. Sunt prezente săptămânal în paginile ziarelor, revistelor, la radio sau la televiziune. Numai că această prezenţă cere un număr masiv de informaţii, evenimente, diversitate. Cu certitudine paginile scrise despre Andreea Marin depăşesc durata emisiunilor prezentate de acestea.

De cele mai multe ori, serviciile de PR transmit către presă o sumă de date care sunt prelucrate de acesta. Alteori, vedetele însele livrează informaţia către presă în dorinţa de a-şi menţine interesul publicului. Atunci când ele nu sunt suficiente sau nu corespund aşteptărilor publicului presa începe să cerceteze, să afle, să descopere întâmplări mai multe, mai picante, Şi cum în presa românească scopul scuză mijloacele s-au importat după model european dar cu comportament dâmboviţean „paparazzi”

Echipe specializate ale unor publicaţii precum „Star” sau „Atac la persoană” umblă, află şi publică uneori informaţii care aduc reale prejudicii persoanei „vânate”, aşa cum a fost în cazul Andreei Marin.
În 2002 un paparazzo a surprins pe peliculă imagini intime în care au fost prezenţă Andreea Marin şi prietenul său de atunci, un tânăr avocat. În casă!!! În propria casă! Înşiruirea de imagini prezintă sosirea vedetei cu un Mini Rover, cum intră în casă, cum începe să se dezbrace şi să aibe relaţii cu partenerul său.

Fără nici o jenă, fără teamă de justiţie, revista „Star” le-a publicat în ordinea desfăşurării lor şi a obţinut un boom de presă” Cea mai importantă vedetă de televiziune din România, desconspiră o relaţie ascunsă şi o arăta în ipostaze pe care nimeni nu le mai văzuse. Trei dintr-o lovitură precum croitoraşul cel viteaz!

Constituţia României
Art. 26 – viţa intimă, familia şi privata
1)autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familia şi privata
2)persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri
Declaraţia universală a drepturilor omului 10/12/1948